Istoria dreptului romanesc

Cursul de fata este scris cu pasiune, este serios si riguros. Suntem convinsi ca studentii si toti cei interesati de istoria dreptului romanesc vor simti bucuria cu care s-a cladit aceasta istorie. Aceasta bucurie rezulta si din claritatea si din siguranta parerilor sustinute de autorii manualului, pareri care se bazeaza pe texte riguros controlate si corect explicate. Autorii pun in legatura, printr-o interogatie permanenta, multiple puncte de vedere cuprinse in impresionantul bagaj bibliografic. Orice cititor atent va sesiza faptul ca Dreptul, produs al unei indelungate istorii, trebuie sa inceteze sa ocupe o pozitie de subordonare fata de celelalte componente ale societatii (politice, economice) si sa iasa din stadiul unei existente vegetative. - Prof. Dr. dr.h.c. Nicolae Popa, membru titular al Academiei de Stiinte Juridice Dreptul si infaptuirea justitiei sunt doua dintre elementele fundamentale ale civilizatiei (nu intamplator se spune justitia regnorum fundamentum), pe care lucrarea prezentata le are in vedere, transmitand optimism in sanul societatii. In prezent, exista speranta si ea vine nu doar din faptul ca omul are cea mai prospera perioada din istorie, ci si din grotele, padurile si campiile preistoriei, in care traiahomo sapiens.Acesta era mai mult bun decat rau, mai degraba de incredere decat lipsit de incredere, mai curand generos decat egoist si mai cooperant decat conflictual. In aceasta abordare, civilizatia apare nu ca o foita de lemn nobil, asezata peste rumegus presat sau lemn de calitate inferioara, ci cao coaja de portocala, metafora care vrea sa sublinieze ideea ca statul, guvernantii si asezarile umane, cu facilitatile si restrictiile lor, sunt totusi comestibile pentru oameni, insa departe de a fi preferate, iar acestia le accepta atat timp cat sunt rezonabile, deoarece subcoaja lor protectivase ascunde un miez bun, suculent adus din preistorie. Departe de a prisosi, Istoria dreptului romanesc aduce, alaturi de operele anterioare care abordeaza acest domeniu, dar in plus fata de acestea, o lumina noua si postmoderna asupra aparitiei si evolutiei Dreptului romanesc in spatiul cultural si istoric carpato-danubian-pontic. Deschizand cartea si initiind lectura acesteia, m-am simtit ca si cand as privi printr-un hublou retrospectiv. Lecturand continutul cartii te simti contemporan si, in acelasi timp, protagonist al evenimentelor istorice reproduse. Acesta este, fara indoiala, un merit formidabil al cronicarilor operei. - Prof. Univ. Dr. Mihai Adrian Hotca Ne sta in fata o masiva si docta incursiune istoriografica in care reconstituiri ale unor pagini de drept ne intampina la tot pasul. - Acad. Razvan Theodorescu Cu ce vine inedit Istoria Dreptului Romanesc ? In stransa legatura cu cele enunţate la inceput, vom prezenta in continuare cu ce vine nou aceasta lucrare in peisajul istoric al dreptului romanesc. Cu smerenie, am considerat ca este necesar acest lucru, nu pentru a ne face un titlu de glorie, ci din simplul motiv ca acela care va folosi aceasta lucrare ca sursa bibliografica a vreunui studiu personal sa se poata ajuta mai uşor de informaţiile cu caracter de noutate pe care le aducem. Este prima lucrare ce cauta radacinile dreptului in haţişul a ceea ce denumim noi astazi preistorie. Departe de noi de a cauta radacinile dacilor acum 8000 de ani in urma şi de a spune ca a existat o continuitate de atunci, totuşi regulile morale care apar raman ca un egregor pe pamantul unde s-au nascut şi s-au transmis din generaţie in generaţie. Astfel, putem lega de acest teritoriu al ţarii noastre Legile Tutedanilor, plasate cu aproximativ 6000 de ani inainte de Hristos, zona care reprezenta ţinutul cel mai propice din Europa pentru dezvoltarea unei civilizaţii, implicit şi pentru apariţia unor reguli cu caracter moral. De asemenea, prin expunerea teoriilor privind inscripţiile de pe placuţele de lut descoperite in localitatea Tartaria datate in 5300 i.Hr., lucrarea noastra aduce in atenţia cititorului ipoteza ca acea scriere reda reguli de convieţuire intre oameni. O alta ipoteza demna de atenţie este aceea legata de legiuitorul Hermes care capata denumirea de Trismegistus, deoarece este regasit cu numele de Mercur la romani şi Toth la Egipteni. Din izvoarele greceşti, locul naşterii acestuia este plasat in zona Traciei, este considerat tot de catre greci ca fiind cel care a dat primul set de reguli oamenilor din acea zona. Am considerat ca este necesar a aminti despre el, chiar daca informaţia este una cu conotaţie legendaro-mitologica, deoarece exista dovezi clare ca el ar fi fost venerat de catre daci şi insaşi denumirea cetaţii Sarmizegetusa işi are originea in denumirea lui: SarmisArmis-Hermes. Mai mult de atat, Herodot, in cartea a VII-a a monumentalei sale lucrari, ne spune clar ca regii şi nobilii geţi il venerau pe Hermes şi cum in acea perioada legile aveau un caracter moralo-religios, nu este greşit a afirma ca primele legi ale geţilor erau cele ale lui Hermes. Amintirea dovezilor din sursele narative greceşti ale vremii despre Zamolxe ca legiuitor al traco-geto-dacilor este o alta informaţie importanta expusa. De asemenea, un alt lucru important pe care l-am demonstrat a fost ca Zamolxe nu a fost cel care a adus Legile Belagine la daci, ci el este primul mare reformator al lor, iar aceste legi s-au transmis mai departe din generaţie in generaţie, dupa ele ghidandu-se toţi marii regi daci şi intinzandu-se pana in evul mediu in unele ţari nordice, care le-au preluat de la geţi pe filiera gotica. O alta premiera pentru o lucrare de istoria dreptului este data de prezentarea lui Anacharsis, unul dintre cei şapte inţelepţi ai antichitaţii. Prinţ fiind, din neamul dacizat al agatarşilor, el va merge la Atena şi il va ajuta pe Solon la crearea legilor dupa care s-au ghidat ulterior şi atenielii, aşa cum ne informeaza Plutarch. Tot de la acest mare invaţat grec aflam ca Anacharsis a publicat un cod de legi şi in „ţara sa natala”. De aici tragem concluzia ca acesta a fost unul dintre primii mari legislatori de pe actualul teritoriu al Romaniei despre care insa se vorbeşte atat de puţin. Un alt lucru care apare in premiera intr-o lucrare de istorie a dreptului este legat de modul cum era aplicat dreptul cutumiar pe actualul teritoriu al Romaniei in antichitate. Toate cutumele şi regulile despre care aveam cunoştinţa pana acum au fost atribuite grosso-modo traco-geţilor. In realitate lucrurile au stat altfel. Pe teritoriul nostru au dainuit populaţii diferite cu reguli diferite. De aceea, in urma studierii izvoarelor, am reuşit sa incadram cinci mari „categorii”: geto-daci, sciţi, agatarşi, saci-galactofaci şi traci. Fiecare dintre acestea avea reguli diferite dupa care se ghidau. Izvoarele pastrate pana in prezent ne-au permis sa identificam cutume in ceea ce priveşte proprietatea şi instituţia familiei. De asemenea, in perioada de la Dromichates pana la Rubobostes, prin dovezile expuse am aratat ca celula de baza era formata de obşte, in care un rol insemnat il avea Sfatul batranilor sau inţelepţilor, forma de conducere era democraţia militara, iar toate deciziile erau dezbatute şi luate in baza unor cutume transmise din generaţie in generaţie. Din perioada dintre Burebista şi Decebal, aflam ca regele avea ca mana dreapta un preot care era şi legislator. Totodata, triburile care faceau parte din regat sau micile regate ulterior dupa moartea lui Burebista, in afara de respectarea unui numar restrans de legi venite de la centru, se ghidau dupa propriile cutume. Un alt lucru cu caracter de noutate expus intr-o lucrare de istoria dreptului, pe baza informaţiilor pe care ni le-a oferit Ovidiu in momentul in care a fost renegat la Tomis, este ca geţii practicau duelul judiciar in care işi faceau dreptate in urma unei confruntari. Scrierea lui Ovidiu este primul izvor care atesta duelul judiciar. Un alt aspect inedit expus este legat de legile pe care le practicau dacii liberi in perioada cuceririi romane. Dupa cum Dio Cassius ne spune, Carpii se ghidau in continuare dupa legile cu caracter moralo-religios pe care le intalnim chiar in timpul lui Burebista, unde celula de baza era obştea sateasca, iar principalul organ legislativ era Sfatul batranilor. De asemenea, cea mai mare parte a populaţiei dacice din interiorul provinciei Daciei Augusti se ghidau dupa aceste reguli. Argumentele pe care ne ajuta sa ne dam seama de acest lucru este ca ei traiau izolaţi de restul locuitorilor veniţi şi mai mult de atat, ei nu vor deveni cetaţeni ai imperiului dupa noua constituţie a lui Caracalla din anul 212. Ca atare, setul de legi impuse de romani face ca aceştia sa traiasca izolaţi de restul populaţiilor. In perioada de dupa retragerea aureliana, cea mai importanta sursa, pe care o prezentam in premiera intr-o lucrare de istoria dreptului, este aceea a imparatului bizantin Flavius Mauricius Tiberius Augustus (539-602 d.Hr.), care ne arata clar ca straromanii respectau multe dintre cutumele moştenite de la stramoşii lor daci. Cunoscand şi faptul ca odata cu apariţia marilor invazii a existat o ruralizare masiva, rezulta ca dreptul s-a transmis şi s-a conturat prin sfatul batranilor - principalul organ legislativ al obştii sateşti. De asemenea, prin dovezile arheologice pe care le-am prezentat indirect, vom vedea ca acest drept cutumiar era uniform in toate comunitaţile de valahi. Aceştia nu s-au amestecat cu migratorii care erau vremelnici şi duceau doar o politica de rechiziţie a bunurilor şi a alimentelor necesare, fara a fi interesaţi de a se stabili pe acest teritoriu. De asemenea, un alt aspect inedit expus in aceasta lucrare era reprezentat de detalierea vechiului drept nescris romanesc cunoscut şi cu numele de Obiceiul pamantului sau Jus Vlalachicus. Prin unele argumente aduse in premiera, aratam omogenitatea legilor nescrise dupa care se ghidau romanii chiar şi in enclavele din zona Balcanilor, Ungaria sau Polonia. O alta perspectiva inedita expusa este legata de asemanarile dintre Jus Valachicus şi alte legiuiri vechi, cum ar fi Legile celor douasprezece tabele sau Lex Romana Utinensis. Inedit mai ales este faptul ca in lucrare a fost tratata perioada de dupa formarea Principatelor Romane pana la perioada fanariota. Cercetand cu atenţie izvoarele editate ale Academiei Romane, am reuşit sa facem cateva diferenţe de nuanţe in ceea ce priveşte modul cum se aplica dreptatea. In primul rand, pe baza documentelor descoperite de Ştefan Pascu in arhivele Vaticanului şi ne referim aici la acea insemnare a italianului Franco Sivori, care era mana dreapta a principalului judecator al ţarii şi anume a domnului (in cazul de faţa Petru Cercel), vedem ca la sfarşitul secolului al XVI-lea se aplica inca vechiul drept romanesc nescris, chiar daca incepusera sa apara primele pravile. Tot conform documentelor, vom vedea ca pana in acest moment existau diferenţe intre diferitele taxe aplicate judecaţii sau survenite in urma judecaţii şi ne referim aici la Zaveasca, Ferie sau Gloaba. De asemenea, cu titlu inedit, am expus care au fost motivele ce au stat la luarea deciziei de legarea de glie a ţaranilor din Moldova şi Ţara Romaneasca. Un alt lucru nou cu care vine lucrarea noastra este legata de prezentarea dovezilor, cum ca prima legiuire scrisa a aparut in Moldova in timpul lui Alexandru Cel Bun. De asemenea, privind apariţia dreptului scris, pe baza manuscriselor inedite care se regasesc in Şcheii Braşovului, venim cu informaţii despre cateva pravile nestudiate pana in momentul de faţa, precum şi despre copiile unora care existau deja, dar despre care nu aveam cunoştinţa ca s-ar fi facut mai multe copii in Transilvania, iar in acest sens ne referim la codul de legi al lui Matei Basarab. De asemenea, aferent perioadei fanarioţilor, venim cu informaţii noi pentru o lucrare de istoria dreptului in ceea ce priveşte masurile de prevenţie, a casatoriei timpurii, a principalelor motive de divorţ precum şi care era rolul adevarat al Tribunalului Eclezeiastic. Privind partea de sfarşit de istorie moderna şi intreaga istorie contemporana, am detaliat pe larg principalele aspecte care au dus la evoluţia dreptului. Am detaliat in acest sens masurile luate de Alexandru Ioan Cuza in ceea ce priveşte codurile de legi menite a desavarşi opera Unirii de la 1859. Totodata, in paralel, am detaliat masurile şi legile de deznaţionalizare, prezentate in ceea ce priveşte pe romanii din Transilvania. Detalierea Constituţiilor aparute in 1923, 1938, 1948, 1952, 1965 pe baza instrumentelor de lucru directe la care am avut acces, creand o imagine cat mai transparenta a dreptului a reprezentat unul dintre lucrurile propuse şi atinse al lucrarii noastre. Nu in cele din urma, propunandu-ne sa ajungem cat mai aproape de dreptul de zi cu zi, am expus detaliat modul in care dreptul Uniunii Europene influenţeaza dreptul nostru intern. Produsul cu denumirea Istoria dreptului romanesc face parte din brandul Coreus publishing, se afla in categoria Carti pentru copii si subcategoria

Brand: Coreus publishing

Categorie: Carti pentru copii

Produsul Istoria dreptului romanesc este vandut de catre magazinul librex.ro